Gusat Jiennense - Buchon Jiennense

Originea: provine de la regiunea Jaen, Buchonul Jiennense este o rasa noua ce reuneste calitatile multor rase de buchoni spanioli fiind rezultatul incrucisarilor buchonilor valenciano, olguero, gorguero, rafeno, murciano si altele.
Specificitatea rasei: In zbor gatul trebuie ridicat deasupra liniei spatelui; gusa lasata sub forma de para privit din fata fara balans stanga sau dreapta; coada trebuie sa fie cat mai deschisa, capetele orientate in sus. Sunt acceptate si cu coada dreapta, dar acestia sunt dintr-o linie de origine mai veche. Are un zbor apasat sub forma tragerii la rame, parca vaslesc si pocnesc din aripi. Fata de sexul opus trebuie sa fie dinamic in miscari, seducator si nu agresiv. Este important de stiut ca aceasta rasa este hoata, face parte din bagajul genetic; pot fi invatati sa ademeneasca si sa atraga la cusca alte exemplare. In rest, sunt porumbei de munca si aptitudini.
Corpul: trebuie sa fie dublul latimii pieptului masurat din spatele gatului pana in varful cozii. Lungimea ar fi de 23-26 cm si greutatea de 400-500 grame. Daca au un aspect general frumos si sunt echilibrati chiar daca nu au cerintele specificate mai sus sunt exemplare minunate, bune de mentinut.
Capul: trebuie sa fie puternic si nu lat in partea superioara formand o linie eliptica de la capatul narilor pana unde incepe gatul.
Ochii: la rasa asta irisul este rosu pigmentat pentru culorile inchise, iar pentru culorile deschise trebuie sa fie portocaliu. La nici o culoare nu sunt acceptate culori cum ar fi galben sau verde. Cercul ochiului trebuie sa fie gri la exemplarele de culori albastre, negru bitum la negrii, iar la culori deschise sa fie rozaliu. Cercul ochiului sa fie fin, iar in partea anterioara putin ingrosat; cu inaintarea in varsta se deosebeste mai bine. Rozetele si cercul ochiului la prima varsta sunt mai mici si intinse formand doua triunghiuri mici, iar cu varsta se ingroasa considerabil.
Ciocul: puternic un pic curbat, nu cioc papagal si nici drept ca un pilon. La prima varsta mai lung, dar cu trecerea timpului se va ingrosa si caranculii la fel. Puii pana la un an au ciocul lung, iar dupa aceea incepe dezvoltarea narilor. Nu trebuie sa aiba adancitura; intre nari si cap trebuie sa fie o linie.
Gusa: nu trebuie sa atinga pamantul, nu are voie sa se balangane in stanga sau in dreapta, nici la zbor si nici in mers. In zbor porumbelul Gusat Jiennense zboara ca si cum ar vasli, iar gusa are voie sa oscileze fata spate. Nu trebuie sa fie mai jos de picioare cautandu-se sa fie cat mai zvelt ridicat; cand calca sa se asemene cu un cal andaluz. Gusa trebuie sa aiba forma de para putin lasata, cum am mai amintit sa nu atinga solul, sa nu se balanseze in stanga sau in dreapta, sa nu fie nici ridicata pe langa gat. Mai exista si un fel de linie iregulara ce coboara pe gat in jos si imparte gusa in doua, putin vizibil.
Gatul: drept, zvelt, lung si lasat pe spate.
Pieptul: lat.
Aripile: lungi, puternice, care nu depasesc coada. Sunt purtate deasupra cozii in functie de momentul turuitului.
Coada: de marime mijlocie cu 12 rectrice late si viguroase.
Picioarele: trebuie sa fie in functie de marimea porumbelului nici scurte nici foarte lungi, nici incaltate, de culoarea rosie putin vinete. Cand sunt pui le au negre, iar cu timpul se schimba.
Statura: medie.
Penajul: lipit de corp, stralucitoare.
Culoare si desen: se admite orice varietate de culoare