Porumbelul Dragon

Originea: tara sa de origine este Anglia. In 1876 era deja foarte popular in Marea Britanie. La inceput a fost folosit ca porumbel mesager, ulterior (dupa 1900) devenind un porumbel pentru expozitie. Mai recent s-a aratat ca rasa ar fi fost cunoscuta in Germania inca din 1735 sub numele actual, insa pe parcursul secolului al 19-lea denumirea de "dragon" i-a fost schimbata temporar in aceea de "porumbel mesager".
Capul: puternic, alungit. Fruntea este destul de masiva, alungita, continuand ca directie de crestere linia ciocului. Crestetul capului este destul de lat, drept; ceafa este mai putin dezvoltata. Din profil se observa cum fruntea, crestetul capului si ceafa descriu o linie curba destul de larga.
Ochii: mari, proeminenti. Au culoarea rosie, intensa, la toate varietatile de culoare, cu exceptia porumbeilor albi care au ochii negri si a varietatilor cu penaj galben ale caror ochi sunt rosii-oranj.
Genele: destul de dezvoltate, tari, dantelate, circulare. Nu sunt perfect incheiate, fiind foarte putin piscate in partea dinspre ceafa. Nu trebuie sa se extinda mai sus de crestetul capului si nici nu trebuie sa se atinga carunculele nazale. La porumbeii adulti trebuie sa se distinga in mod clar 3 inele in partea superioara si 2 inele in partea inferioara. Genele sunt gri-cenusii la culoare sau rosii sangerii, in functie de culoarea penajului.
Ciocul: este destul de gros, drept, cu ambele mandibule simetric dezvoltate, fara varf (bont). Este "purtat" orizontal, alcatuind un unghi obtuz cu linia anterioara a gatului (privind din profil). Distanta de la varful ciocului la mijlocul ochiului, masurata pe o linie orizontala, trebuie sa fie de aproximativ 3 cm, iar de la mijlocul ochiului la ceafa de peste 6 cm. Are culoarea asortata culorii penajului (neagra la: negri, albastri, rosii tigrati si la porumbeii "crem"; de culoarea cornului inchis la varietatile argintii si pestriti, iar la porumbeii albi si galbeni este alb-roziu).
Carunculele nazale: destul de mari, late si inalte la extremitatea dinspre frunte, ascutindu-se simetric spre varful ciocului. Privite din fata, de la nivelul capului au forma unui triunghi cu baza spre frunte. Privite din profil ele umple unghiul dintre cioc si frunte. Pasarile tinere au pe caruncule cute fine, longitudinale, care se unesc imperceptibil catre varful ciocului. La pasarile mature acestea sunt mai cutate, insa ele isi pastreaza forma de ansamblu, deci nu se incretesc ca la porumbeii carieri. Mandibula superioara si "cotul gurii" trebuie sa fie lipsita de orice fel de formatiune asemanatoare carunculelor. Sunt albe pudrate la culoare.
Gatul: de lungime si grosime moderata, purtat intins, drept; mai gros la baza, se ascute usor catre extremitatea sa superioara.
Corpul: are pieptul lat, puternic, bine imbracat in muschi, cu osul sternului drept, iar spatele lat in dreptul umerilor ascutindu-se spre coada. Pozitia corpului este inclinata intr-un unghi de 45 de grade fata de orizontala.
Aripile: puternice, cu remigele principale late si scurte. Varfurile lor se odihnesc pe coada fara sa se intretaie. Incheieturile aripilor trebuie sa fie groase, musculoase ramanand neacoperite de penajul ce acopera pieptul porumbelului.
Coada: ingusta, oarecum scurta in raport cu marimea corpului, purtata strans continua linia inclinata a spatelui, fara sa atinga solul.
Picioarele: scurte, prinse din parte din spate a trunchiului, neincaltate, cu coapsele puternice, musculoase.
Penajul: des, bine dezvoltat, strans lipit de corp, stralucitor.
Culoarea: se intalnesc varietati unicolore, pestrite, tigrate, baltate, etc.
Defecte grave: tinuta orizontala; cap scurt; caruncule nedezvoltate sau exagerat de incretite; cioc ascutit; gat subtir; corp firav; aripi trenate; coada stramba.
Marimea inelului: 9 mm